Ai revenit la fotografie după o pauză de doi ani şi e prima ta apariţie. Ce planuri ai? Proiectul „Portret de Familie” e un start frumos.
Aşa este, am revenit la fotografia „mea”, am în lucru câteva proicte fotografice. „Portret de Familie” este primul pe care l-am finalizat şi l-am prezentat. Este un serviciu în sine, prestat tuturor doritorilor de a avea o serie de fotografii care să-i reprezinte.
De la ce a pornit ideea?
Făceam astfel de şedinţe de mulţi ani, dar erau ocazionale, spontane chiar. Am decis să creez o direcţie aparte a studioului pe care îl reprezint, să conturez totul până la mici detalii, astfel încât utilizatorul să afle şi să vadă la tot ce îl interesează prin simpla accesare a paginii. Am dezvoltat împreună cu colegii din studiou această pagină pentru ca ulterior să fie comod de interacţionat. Familia mea, desigur, este sursa principală de insipraţie de peste zece ani. Captez, trăiesc… răsfoiesc albumele şi retrăiesc toate momentele.
Ce scop ţi-ai propus prin acest proiect?
Trăim într-o lume digitalizată, cu cloud-uri, instagram-uri, iar senzaţia tactilă se face simţită tot mai rar. Să ţii în mână un album sau o fotografie tipărită, să înrămezi aceste fotografii, este pentru mine un „farmec”. Mi-am propus să readuc cultura de a veni cu familia la fotograf, în atelier, pentru a avea ceea ce am descris mai sus.
Ce este cel mai important într-un portret?
Să redau caracterul.
Când consideri că o fotografie este integră? Eşti perfecţionist de fire, la ce detalii atragi cel mai mult atenţia?
Să fii fotograf şi să nu fii perfecţionist e mai ciudat, important este ca perfecţionismul să nu afecteze creaţia şi să te poţi opri la timp. Ce ţine de integritatea fotografiei, e mai vastă întrebarea, dacă am reuşit să redau caracterul personajului într-un portret, o consider integră, dacă am reuşit să redau relaţia într-un portret de grup de familie, de exemplu, la fel, e o lucrare finisată. Depinde foarte mult de scopuri.
Text scris de Doina Popa